Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Grajduri se ridică la 3.687 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.563 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (69,3%), cu o minoritate de romi (9,57%), iar pentru 21,13% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,21%), cu o minoritate de penticostali (1,84%), iar pentru 21,26% nu se cunoaște apartenența confesională.
La nivelul unității administrativ-teritoriale Grajduri există o rezervație naturală denumită Poiana cu Schit, în suprafață totală de 9,5. Rezervația naturală Poiana cu Schit se află pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală, cu caracter floristic, se întinde pe o suprafață de 9,50 hectare și reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii floristice de silvostepă, printre care dumbăț (Teucrium chamaedrys), pieptănăriță (Cynosorus cristatus), sulițică (Dorycnium herbaceum), iarba-câmpului (Agrostis stolinifera) sau păiuș din speciile Festuca stricta, Festuca ruoicola și Festuca valesiaca. Aici se consideră că sunt ruinele unui schit, ridicat de Duma Negru, fost mare vornic al Ţării de Jos, în vremea voievodului Alexandru cel Bun, care au dat numele poienii. Diferite studii menționează că, în 1392, au fost aduși, special, câțiva călugari greci, care au ridicat schitul.
Hramul atribuit inițial schitului a fost Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, de Sânziene.
Lăcașul, atacat și jefuit în repetate rânduri de turci, tătari, polonezi sau cazaci, a fost refăcut pe vechile temelii în anul 1747, iar după reforma averilor mănăstirești, din 1863, acesta a fost părăsit. Schitul a fost distrus de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci rămânând doar ruina.
